Statul, birocrația și contribuabilii #1

Observ de ceva timp o tendință de a se pedala pe partea naționalistă, de a clama faptul că, România, țara noastră, este una care merită mai mult. Că nu ar fi tratată cu respect, că i s-ar impune reguli și reguli și că nu este normal ori că anumite reguli ar fi absurde.

Este o vorbă pe care părinții mei mi-au spus-o și pe care și eu o repet copiilor mei: respectă și vei fi respectat. Atunci când ceri respect, asigură-te că tu însuți oferi respect. Atunci când ceri ajutor asigură-te că și tu, la rândul tău, poți oferi și chiar oferi ajutor celor care-l merită.

De ce spun asta? Pentru că statul român face tot posibilul, uneori, de a demonstra că deși pretinde respect, își tratează contribuabilii cu o lipsă de respect crasă, cu birocrație, cu reguli inutile și, de multe ori, cu o lipsă de logică fantastică.

De ce face asta? În opinia mea sunt câteva motive. Unele ar fi:

1. Pentru a umili contribuabilii.
2. Pentru a menține ocupate niște posturi care, în lipsa birocrației, nu s-ar justifica, posturi ocupate de foarte multe ori de sinecuriști.
3. Pentru a face contribuabilii să renunțe la a mai cere ce li se cuvine.
4. Pentru a descuraja contribuabilii în a mai face ceva.

Și să încercăm să exemplificăm puțin. Voi încerca să vă arat în câteva articole niște spețe care arată cum tratează statul român contribuabilii săi.

Registrul entităților non-profit/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Acest registru a fost reglementat prin Legea 30/2019, publicată în data de 17 ianuarie 2019, fiind aplicabilă din data de 20 ianuarie.

Scopul acestui registru este, pentru că nu este foarte clar motivată intenția înființării registrului , acela de a obliga firmele să efectueze sponsorizări, pe care să le și poată deduce, doar către entități care sunt înregistrate în acest registru. Orice sponsorizare efectuată către entități care nu figurează în registrul respectiv vor fi considerate nedeductibile fiscal și nu se vor putea deduce din impozitul datorat.

Unde este problema? Așa cum ați aflat din media, unele ONG se plâng de faptul că procedura este birocratică.  De ce? Să vedem:

Conform Legii 30/2019, pentru a fi înscrise în registru, ONG/unitățile de cult trebuie să depună o cerere de înscriere în acel registru și vor fi înscrise în acel registru dacă îndeplinesc următoarele cerințe, cumulativ, la data depunerii cererii:

1. desfășoară activitate în domeniul pentru care a fost constituită, pe baza declarației pe propria răspundere;
2. și-a îndeplinit toate obligațiile fiscale declarative prevăzute de lege;
3. nu are obligații fiscale restante la bugetul general consolidat, mai vechi de 90 de zile;
4. a depus situațiile financiare anuale, prevăzute de lege;
5. nu a fost declarată inactivă, potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală.

Problemele cerințelor:

1. este absurd să ceri să depună o declarație pe proprie răspundere că are activitate în domeniul pentru care a fost constituită. Este absurd să soliciți o declarație cultelor religioase, bisericilor, de exemplu, că desfășoară activitate în domeniul lor. Dacă statul are dubii, poate dispune verificări și dacă din verificările efectuate se ajunge la concluzia că entitatea nu desfășoară activitatea pentru care a fost constituită, să o radieze din oficiu și să se și poată propune desființarea ei prin hotărâre judecătorească.
2. ANAF știe exact cine a depus și cine nu a depus declarațiile, bilanțurile și îndeplinirea condiției este extrem de simplu de verificat de către ANAF. ANAF poate genera o listă cu ONG/unități de cult care nu au depus declarațiile pentru obligațiile fiscale cu care figurează în vectorul fiscal. Acele ONG/unități de cult pot fi restricționate de la înscrierea în registru până la constatarea îndeplinirii formalităților respective.
3. aici am văzut că toată lumea spune că ANAF știe dacă mi-am plătit sau nu obligațiile fiscale. E adevărat, dar…legea are o nuanță. Cere să nu ai restanțe la bugetul consolidat. Ce este bugetul consolidat? Suma bugetelor – de stat, asigurări sociale dar și a bugetelor locale. Ori dacă ANAF știe dacă ai restanțe la bugetul de stat și la cel al asigurărilor sociale, nu știe dacă ai datorii la bugetele locale.
4. condiția de la litera d este similară celei de la b. ANAF știe cine a depus sau nu.
5. aici este și mai evident că ANAF știe dacă ești inactiv sau nu din moment ce doar ANAF poate declara inactivă o entitate în baza codului de procedură fiscală.

Așadar: din 5 condiții – una este subiectivă – cea legată de declararea faptului că ai activitate în domeniul pentru care este înființată entitatea și este discutabilă, una este, să zicem, logică prin prisma datoriilor la bugetele locale și restul de trei sunt absurde fiind informații pe care ANAF le are deja. Nu că ANAF nu ar putea avea informații și despre datoriile la bugetele locale, dacă ar investi în infrastructura IT și ar stabili niște standarde pentru schimbul de informații cu toate autoritățile statului, centrale sau locale, care au nevoie să știe dacă o persoană sau alta, o entitate sau alta au datorii restante față de vreun buget.

Cele trei condiții – care se referă la informații la care am arătat deja că ANAF are acces sau chiar le generează, sunt o încărcătură pur birocratică lipsită de orice sens.

De ce este discutabilă prima condiție? Pentru că “a avea activitate” la un ONG cum este cel care construiește un spital sau la o unitate de cult este o noțiune vagă și, cumva, discutabilă. Ce înseamnă să ai activitate? Să ai venituri din donații, cotizații, taxe de înscriere, sponsorizări, subvenții? Să demonstrezi că ai desfășurat efectiv activitate în sensul că ai ajutat o categorie de persoane? Să ții slujbe? Ce înseamnă mai exact? Adică dacă eu am un ONG care ar fi pentru promovarea valorilor tradiționale și obțin niște sponsorizări în vederea finanțării unor pliante, campanii, etc. când se consideră că am activitate? Când primesc sponsorizarea sau când desfășor activitatea de promovare?

Lipsa de claritate a textului legislativ este o constantă a statului român. Legile, cel puțin în domeniul fiscal, au fost de foarte multe ori atât de neclare încât s-au schimbat de la o lună la alta sau au fost necesare norme și ordine suplimentare, care, în unele situații, chiar au adăugat la lege.

Trecând peste criteriile puse în discuție, trebuie să mai remarcăm un lucru. Prevederea legată de înființarea registrului a apărut în ianuarie. Se aplică de la 1 aprilie 2019.

MF/ANAF nu au fost în stare să reglementeze modul de înscriere decât după ceva scandal. Au făcut-o prin OPANAF 819/2019 publicat în data de 22 martie. Asta după ce mai multe ONG-uri au protestat public față de întârzierea cu care s-au mișcat autoritățile statului. Dezbaterea publică – o glumă, ca de obicei, o formalitate care să fie bifată.

Formularul 163, prin care entitățile cer să fie înscrise în registrul despre care vorbim a apărut ca formular ce poate fi completat, semnat digital și depus on-line, abia în data de 01/04/2019 dată la care deja registrul ar fi trebuit să fie activ și la care entitățile care respectă criteriile de înscriere să fie deja înscrise în el.

Tot la acea dată a fost publicat și registrul pe siteul ANAF. Dar repet: la data de 1 aprilie ar fi trebuit să existe deja înregistrate ONG/unități de cult în acel registru.

Au fost necesare două luni pentru a publica niște formulare și pentru a pune pe site un registru. Site care, apropo, în acest an a fost picat cu zilele.

Chiar nu se putea găsi o procedură mai simplă? Nu ar fi fost logic să se procedeze astfel:

– ANAF înscria toate entitățile/unitățile de cult, la data de 31/03/2019 în acel registru mai puțin acele entități pe care le-a declarat inactive și/sau figurau cu declarații nedepuse, bilanțuri nedepuse și datorii neachitate la stat

– notifica entitățile/unitățile de cult neselectate ori cu datorii să se prezinte pentru clarificarea situației.

– dădea termen celor selectate să prezinte certificat de atestare fiscală, fără datorii restante, de la autoritățile locale în termen de 30 de zile de la data selectării în registru. O procedură simplă.

Zic și eu.

• opinii