Să ne distrăm cu…Codul Muncii

09 May 2014 | Diverse | 4 comentarii105 vizualizari

havefunZilele astea, prin Beiuș, orașul meu natal și pe unde îmi petrec timpul, au fost o mulțime de controale de la ITM în cadrul unei campanii naționale privind conștientizarea efectelor Legii 53/2003. Acestea vor continua și în zilele următoare și vor continua pe același stil. Reprezentanții ITM vorbesc nepoliticos, se poartă execrabil cu oamenii și au o atitudine de neconceput pentru o societate normală. Oricum, să nu divaghez de la subiect. Una din întrebările puse a fost dacă salariații au lucrat sau lucrează în zilele de sărbătoare legală.

E una din cele mai stupide întrebări, în unele cazuri. Una ce se referă la un text de lege ce e plin de absurd, dar există și o comedie a absurdului până la urmă.

Să vedem așadar despre ce este vorba. Codul muncii prevede în secțiunea a 3-a la art.139, următoarele:

 

Art. 139. – (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
   – 1 şi 2 ianuarie;
   – prima şi a doua zi de Paşti;
   – 1 mai;
   – prima şi a doua zi de Rusalii;
   – Adormirea Maicii Domnului;
   – 1 decembrie;
   – prima şi a doua zi de Crăciun;
   – două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

   (2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.

   Art. 140. – Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

   Art. 141. – Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.

….

Neacordarea zilelor libere se sancționează, cum altfel, de către ITM cu amendă.

Să facem o mică analiză a acestor articole:

Se începe de la premisa că în zilele stabilite prin art.139 (completate cu data de 30 noiembrie, inclusă ulterior ca zi nelucrătoare), nu se lucrează defel.

Totuși, la art.140 se spune așa: “Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.

Adică se introduce o excepție la regula de la art.139 care spune că nu lucrează nimeni, excepție ce spune că unitățile sanitare și cele de alimentație publică pot lucra oarecum. Toate bune și frumoase, dar un articol mai ipocrit și hilar ca ăsta nu am văzut. De ce? Simplu:

Conform acestui articol: unitățile sanitare și cele de alimentație publică pot lucra numai în baza unui orar stabilit de Guvern prin hotărâre de guvern, hotărâre obligatorie. Vă rog să-mi indicați minim o hotărâre de guvern din ultimul an sau din ultimele două luni, dată în temeiul art.140 din codul muncii, care să fi reglementat orarul de funcționare în zilele de sărbătoare legală pentru unitățile sanitare și cele de alimentație publică. Puteți? Exact. Guvernul nu s-a deranjat pentru așa ceva. Ce înseamnă unități sanitare? Spitale, clinici, policlinici, cabinete medicale individuale? Dar farmaciile intră la unități sanitare? Nu vi se pare stupid să trebuiască să reglementeze guvernul, în baza acestui articol, un orar pentru un spital? Adică un pacient are nevoie de o operație urgentă și spitalul îi spune: ne pare rău, e zi de sărbătoare și nu avem orar aprobat, veniți și dvs mâine că azi stăm la mici și bere. E stupid. Sau unei farmacii să-i spui: nu deschide că îți iei amendă, chiar dacă populația are nevoie de medicamente și în zile de sărbătoare legală că unii sunt căpoși și se îmbolnăvesc sau se simt rău și în zile în care alții sărbătoresc. Unitățile sanitare ar trebui să poată funcționa non-stop. Cu respectarea celorlalte prevederi legate de plata orelor de noapte, orelor suplimentare, etc., dar în nici un caz cu obligația de a sta închise în zilele de sărbătoare legală sau de a sta să aștepte un orar stabilit de guvern, pentru că e stupid.

Și aberațiile art.140 continuă. Ce sunt unitățile de alimentație publică? Nu există, în legislația din România, o definiție a unităților de alimentație publică, dar există definit serviciul de alimentație publică, în OG 99/2000, la art.4 litera g unde, acesta, este definit astfel: “g) serviciu de alimentaţie publică – activitatea de pregătire, preparare, prezentare şi servire a produselor şi a băuturilor pentru consumul acestora în unităţi specializate sau la domiciliul/locul de muncă al consumatorilor;”. Adică unitățile de alimentație publică sunt acele unități ce prepară sau pregătesc produse ori băuturi pentru consumul lor în locația în care se prepară, de regulă, sau la domiciliu. Popular sunt cunoscute ca fiind: cofetării, baruri, cafenele, restaurante, etc. dar în niciun caz un magazin alimentar, unde se practică activitate de comerț cu amănuntul de produse alimentare, nu este o unitate de alimentație publică. Sunteți de acord cu mine? Dacă da, atunci explicați-mi și mie, că eu sunt mai bătut în cap fiind un provincial obscur: ce produse de strictă necesitate populației vând barurile, restaurantele, cafenelele, etc? Că eu, în prostia mea, știam că produsele de strictă necesitate sunt: pâine, ulei, făină, zahăr, carne în stare nepreparată – și că acestea se vând în magazine cu amănuntul și în baruri.

Ca urmare: art.140 este fie inaplicabil total, fie parțial deoarece dacă guvernul nu dă hotărâri prin care să stabilească orarul de funcționare a unităților sanitare și a celor de alimentație publică se aplică regula de la art.139 – adică nimeni nu lucrează. Fie dacă dă hotărârea, unitățile de alimentație publică ar trebui să stea închise dacă nu vând produse alimentare de strictă necesitate pentru populație. Oricum ai da-o nu e prea bine.

Dar mergem mai departe. Articolul 140 nu e singurul ce introduce excepție de la regula de la art.139. Mai există și art. 141, ce se referă la alte unități decât cele de la art.140. Acesta spune că: “Prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.

Problema este însă că legea nu reglementează sau nu dă o indicație la acest tip de unități. E logic că o companie ce furnizează utilități: curent electric, sau una ce furnizează servicii de telefonie mobilă are un specific al activității ce nu-i permite întreruperea activității în zilele stabilite ca fiind nelucrătoare. Dar pentru o companie mică ce are de onorat un contract primit în 28 aprilie și fără a lucra și în ziua de 1 mai de exemplu nu l-ar putea onora – e normal să i se aplice acest articol? Adică specificul activității sale e de așa natură încât să i se aplice? Nu era mai normal ca art.140 să lipsească cu desăvârșire și să existe doar art.141?

Pe de altă parte, e normal ca inspectorii ITM să sancționeze un ABC că a stat deschis în 1 mai, deși el vinde produse alimentare de strictă necesitate populației? Eu zic că nu.

Sunt de acord că zilele libere trebuie reglementate, sunt de acord că salariații au dreptul la aceste zile libere, sunt de acord că, în unele cazuri, nu există scuză pentru cei care deschid în acele zile și-și obligă salariații să se prezinte la muncă în acele zile, uneori fără ai remunera. Dar nu pot fi de acord cu aplicarea discreționară și tendențioasă a legii  folosind astfel de texte de lege ce sunt aberante și total lipsite de logică.

Dacă cineva ar reclama la ITM că toate spitalele au fost deschise în ziua de 1 mai și toate aproape toate restaurantele au fost deschis de anul nou și au avut, unele din ele, “nerușinarea” de a funcționa și în noaptea de revelion cu toate că guvernul nu a stabilit un orar de funcționare pentru ele și ca urmare art.140 nu li se poate aplica, oare ce ar face? Ar amenda spitalele și restaurantele sau și-ar spune că au de-a face cu cineva “plecat cu sorcova” și i-ar da un răspuns de ăla din care să nu priceapă nimeni nimic?

4 comentarii

  1. Codul Muncii a fost redactat, discutat si mai ales votat de oameni care nu muncesc cu adevarat (nici nu gandesc cu adevarat), de asta apar aberatiile relevate de Cristi. Din pacate nu sunt singurele, toti ne confruntam cu ele si putem enumera foarte, foarte multe.

  2. Noi traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!
    Toma are perfecta drepatate,dar ea este aplicata cu alta masura de ITM,in functie de echipa de control si cheful fiecarui inspector,asa inspectori,asa sefi.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *