Cui prodest?

19 Apr 2021 | Diverse | 6 comentarii2309 vizualizari
Cui prodest

Cui folosește (Cui prodest)? Este întrebarea care îți vine automat în minte atunci când citești acest proiect de ordin, pus în dezbatere publică, elaborat de către Ministerul Muncii din România.

În esență proiectul de ordin e unul simplu și nu face altceva decât să modifice Ordinul 64/2003 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă, cu modificările și completările ulterioare în sensul în care propune modificarea modelului de contract de muncă prin inserarea în cadrul acesteia a unei noi obligații în sarcina angajatorului.

Probabil ați citit deja despre ea, obligația instituită în sarcina angajatorului fiind aceasta: “să informeze angajatul cu privire la obligația de a adera la un fond de pensii administrat privat”.

Ce înseamnă această obligație?

Că, formal, angajatorul trebuie să facă o hârtie sau să adauge la o hârtie deja existentă o informare despre faptul că angajatul este obligat să adere la un fond privat de pensii. Adică o chestiune pur birocratică ce nu servește nimănui.

Să vedem de ce nu servește nimănui de fapt.

Trecem peste faptul că angajatorul e pus să informeze salariatul despre o chestiune care este obligatorie pentru acel salariat în raport cu un terț, nu cu angajatorul său. Prin comparație, este ca și cum aș informa salariatul că legea îl obligă să dețină poliță RCA dacă are un autovehicul în proprietate sau că legea îl obligă să traverseze strada pe culoarea verde a semaforului. Adică eu îl informez despre ceva ce, legal, ar trebui să știe deja.

Ce lege reglementează în România fondurile private de pensii? Este vorba despre Legea 411/2004.

Ce ne spune această lege? Cine sunt participanții la un fond privat de pensii? Ne lămurește art. 30 din lege:

Art. 30.
(1) Persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și care contribuie la sistemul public de pensii, trebuie să adere la un fond de pensii.

(2) Persoanele, altele decât cele prevăzute la alin. (1), în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate și contribuie la sistemul public de pensii, pot adera la un fond de pensii.

(3) Persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfășoară activități în sectorul construcții și care se încadrează în condițiile prevăzute la art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt exceptate de la prevederile alin. (1), în perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2028 inclusiv.

După cum vedem doar angajații în alte firme decât cele care aplică regimul de scutiri specific construcțiilor, așa cum este prevăzut la art.60 cod fiscal (instituit de la 1 ianuarie 2019) prin OUG 114/2018, dacă au până la 35 de ani, sunt obligați să adere. Sunt singurii obligați.

Salariații care au între 35 de ani și 45 de ani, POT să adere, adică nu sunt obligați ci au această posibilitate.

Tot legea 411/2004, la art. 33 alin. 1 spune așa:

Art. 33.

(1) Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituția de evidență.

Pornind de la acestea, să vedem ce se întâmplă:

– o societate angajează o persoană cu vârsta de până la 35 de ani. Ce folos că o informează sau nu despre faptul că este obligat să adere la un fond privat de pensii? Dacă a mai fost angajat și este deja repartizat sau deja a aderat la un fond, ce relevanță mai are acea informare? Niciuna. Dacă nu a fost angajat defel până atunci, ce relevanță are că-l informează sau nu? Pentru că un salariat informat, cu sau fără informarea angajatorului va semna un act de aderare la un fond de pensii dorit de el, iar un salariat neinformat sau neinteresat să se înscrie la un astfel de fond, va fi înscris oricum, automat, la un astfel de fond.

– o societate angajează o persoană cu vârsta de peste 35 de ani, dar mai puțin de 45 de ani. Sunt șanse foarte mari ca acea persoană să fie înscrisă deja la un astfel de fond. Așadar, ce relevanță mai are informarea? Să presupunem că acum este angajat pentru prima dată o astfel de persoană. În acest caz, cum să-l informez eu, angajator, despre o obligație când în cazul lui nu discutăm despre o obligație ci despre o posibilitate. Dacă vrea bine, dacă nu, nu. Așadar prin înscrierea clauzei în contract, eu, angajator, mă oblig să-l informez despre o obligație pe care nu o are.

– o societate care aplică regimul special de taxare pentru construcții angajează două persoane – una sub 35 de ani și una peste 35 de ani. Conform legii cea sub 35 de ani nu este obligată să adere la un fond de pensii. Și nici cea de peste 35 de ani. În acest caz ce să informeze angajatorul? Că prin contract își asumă obligația să-l informeze despre obligația aderării la un fond privat de pensii, dar că, în realitate, obligația în acest caz, pur și simplu, nu există? Dar obligația informării există chiar dacă omul nu este obligat sau chiar nu poate adera la un fond privat de pensii? Dacă da, de ce?

Și atunci nu e logic să mă întreb: cui folosește această modificare? Salariaților? În nici un caz. Cu sau fără ea cei care sunt obligați fie aderă singuri fiind informați, fie sunt repartizați aleatoriu dacă nu aleg singuri un fond anume. Angajatorilor? Cu certitudine nu! Că își informează sau nu salariații nu contează defel. Atunci, cui folosește? Știți care e culmea – nici Ministerul Muncii nu explică cui folosește. Ministerul Muncii nu arată ce a stat la baza introducerii unei astfel de obligații în sarcina angajatorilor. O analiză, o argumentație, pentru instituirea unei astfel de obligații,  lipsește cu desăvârșire.

Eu sunt de părere că e o modificare de dragul modificării, că este o modificare făcută pe principiul “țara arde și baba se piaptănă”, iar impresia este că se transferă în sarcina angajatorului un eventual mesaj public pe care ASF sau APAPR l-a putea avea. Dacă sunteți interesați de pensii private, pe site-ul ASF se găsesc mai multe informații. Cum ar fi informarea acesta: conform legii 411/2004 aveți obligația legală de a adera la un fond privat de pensii, iar dacă doriți informații suplimentare accesați site-ul ASF?

Încă mai puteți trimite mail pe adresa de mail a ministerului muncii pentru dezbateri publice referitor la acest proiect. Eu am trimis unul expunându-mi părerea că recomandabil ar fi să retragă proiectul de ordin fiind unul ce nu are vreun efect cu toate că m-aș mira să o facă și mă aștept să publice acest ordin, dar speranța moare ultima.

Oricum nu mă mai miră nimic ținând seama de declarații publice din ultima perioadă privind, citez, “eliminarea condicii de prezență” în cazul anumitor angajatori. Adică anunți desființarea a ceva ce nu a existat niciodată reglementat. Pentru că nu a existat reglementată condica de prezență ci a existat obligația angajatorilor de a întocmi o evidență a orelor lucrate de fiecare salariat în parte cu indicarea orei de început a activității și orei de final a activității, evidență ce poate fi ținută pe formulare concepute de angajatori și nu pe “condică de prezență”.

6 comentarii

  1. Foarte bine ca ati reactionat la aceasta aberatie. Mi se pare o prostie sa fie folositi angajatorii, adica obligati si ulterior cred ca si amendati pentru aceasta “informare” pe care vor sa o introduca. Se folosesc de angajatori pentru o reclama ascunsa pentru firmele de asigurare privata…asa pare…pe urma o sa ii puna pe angajatori sa dea si detalii despre aceste pensii.

  2. deh……. la faptul că poate fi un nou motiv de amenda se gândește cineva? nu ai demonstrat că ai informat salariatul……… AMENDĂ! nimic pe lumea asta nu e întâmplător

  3. mai bine ii obliga pe angajatori sa-i tina acasa pe salariati si sa le dea salariul, dar si dus acasa la ei.
    nu stiu, mi se pare ca ajungem la niste aberatii fata de salariati, care, mai degraba, sint niste alintati, decit niste oameni pusi pe munca, sa-si obtina banii necesari traiului lor.
    salariatii ar trebui informati despre faptul ca MUNCA este un DREPT al lor si nu o OBLIGATIE a angajatorului sa-i tina.
    daca vor sa munceasca – sa munceasca, daca nu, sa stea la ei acasa pe NIMIC (nu pe banii din taxele noastre – am evitat, intentionat, sa spun “pe banii STATULUI”).
    ducind problematica intr-o panta …. crestina, apostolul pavel spune in epistole: cine nu munceste, sa nu manince. deci, iaca, inclusiv in crestinism – vorba aceea: sintem o tara de credinciosi – se pune accent pe munca pentru trai!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *