Contabilitate creativă.

Vă întrebați ce e cu acest titlu? Vă întrebați cum poate deveni contabilitatea creativă? Ei bine…poate.

În urmă cu ceva timp, fiul unui prieten vechi de-al meu, un băiat drag mie, conștiincios și studios, mi-a trimis un mesaj. Prima mea reacție la citirea mesajului a fost ceva de genul: căscat ochii mari și pus întrebări de genul, ce, cum, adică…? Dar mi-am revenit rapid și am zis, ok, de ce nu?

Mesajul lui Bogdan suna astfel:

Am avut azi un curs de APSI la care am primit următoarele spețe ca temă:

1. Aduc aport la capital o frunză. Cu ce valoare o înregistrez? (zicea sa ne raportăm la beneficiile ce ni le poate aduce)
2. Care este legătura dintre contabilitate și stelele de pe cer?

Ei, ce ziceți? Ce reacție ați avea la un astfel de mesaj? Mesajul era serios și era dat ca temă de un profesor din cadrul Facultății de Științe Economice din Universitatea de Vest din Timișoara. Domnul profesor înțeleg că este și auditor pentru o companie mare de audit ce activează în România, prima (dacă am înțeles eu bine) după companiile din așa numitul grup Big Four.

Bogdan, care îmi mai cere din când în când părerea legată de anumite probleme cu care se confruntă la facultate, m-a rugat să-l ajut cu un răspuns, cu o opinie legată de tema respectivă.

Ei bine, i-am răspuns cam în jumătate de oră de la primirea mesajului, pentru că așa cum am arătat, după prima reacție de uimire, mi s-a părut o provocare interesantă și m-am gândit să-i răspund următoarele:

Salutare.

1. La valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; asta pentru a relua explicația din OMFP 3055/2009. Totuși, valoarea de aport, cea evaluată la data aportului trebuie să aibă o justificare economică prin prisma beneficiilor potențiale ce pot fi aduse firmei de capitalul social. Dacă frunza spre exemplu este o marcă,  înregistrată la OSIM, similar celei ce a făcut obiectul promovării României, atunci se poate trata ca o imobilizare necorporală. Dacă frunza, e o frunză cu formă fizică, provenită dintr-un copac sau plantă, depinde iarăși de specificul firmei, dar poate fi tratată ca stoc. Spre exemplu, dacă frunza este adusă ca aport într-o societate ce produce ceaiuri din plante și frunza este dintr-o plantă din ale cărei frunze se produc ceaiuri, atunci ar putea fi tratată ca stoc și în acest caz, utilitatea ei, valoarea ei poate fi stabilită de prețuri comparative din piață

2. E interesantă întrebarea. Poate fi abordată sub mai multe aspecte:

1. nu poate fi o legătură directă sub aspectul contabilizării acestora ca parte de patrimoniu. Nu de alta dar patrimoniul înseamnă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu conținut economic, evaluate în bani, ce aparțin persoanei, or stelele de pe cer nu aparțin cuiva anume. Ele, stelele, nu sunt bunuri aflate în circuitul civil, nu pot fi tranzacționate pentru că nu aparțin cuiva anume. Așa că, din acest punct de vedere, al includerii lor în contabilitatea unei entități, al evaluării lor în bani, nu poate fi vorba

2. poate fi o legătură de cauzalitate. Să mă explic. Spre exemplu, stelele de pe cer pot emite radiații. Și o entitate poate înregistra cheltuieli cu protecția mediului, protecție legată de exact aceste radiații cosmice. Ca urmare iată o legătură între contabilitate și stele.

3. poate fi o legătură oarecum combinată – de cauzalitate și/sau patrimoniu dacă am accepta definiția de “stele de pe cer” ca fiind una generică, populară, nu științifică. dacă am accepta că aceasta este o exprimare generică și pentru soare și pentru celelalte planete ce alcătuiesc sistemul solar sau planete și stele existente  în Calea Lactee de exemplu, chiar dacă științific vorbind între stele și planete știm că există diferențe clare. Într-o astfel de abordare a sintagmei “stelele de pe cer”, poate exista o relație între acestea și contabilitate. Chiar dacă nu directă de patrimoniu a lor ca atare. Spre exemplu – dacă o entitate, oarecând în viitor, ajunge să facă investiții pe o planetă extra-terestră. Spre exemplu construirea unor habitate umane pe Marte. Sau amplasarea unor puncte de extracție a unor minerale sau metale de pe o altă planetă. În acest caz vorbim despre locul, locația investiției și despre costul transportului la și de la locul din care extrag materialele cu pricina.

   Cam atât îmi vin în minte acum

Și ca o argumentare suplimentară a punctului 1, pentru că domnul profesor a apreciat se pare răspunsul pentru partea respectivă, mesajul dânsului fiind:

Mulțumesc pentru răspuns. Este un răspuns interesant și original. Ați făcut o abordare documentată și bine fundamentată economic. Problema care mai rămâne de rezolvat este modul de determinare al valorii de piață având în vedere principiile contabile.

I-am scris lui Bogdan următoarele:

Legat de problema ce rămâne de rezolvat: de fapt există răspuns chiar în ceea ce am scris eu. Și anume: principiile contabile sunt principii generale (cele de la capitolul 7 din OMFP 3055/2009) și principii sau reguli specifice detaliate în parte. Imediat după capitolul 7 urmează capitolul 8 – Reguli de evaluare. Ce înțelegem noi de acolo? Că, la data intrării în unitate, bunurile se evaluează la cost de achiziție, de producție sau la valoarea de aport ori la valoarea justă daca nu se pune problema achiziției sau producției lor. Valoarea de aport apare atunci când se fac aporturi în natură la capital, iar valoarea justă apare in cazul bunurilor primite gratuit sau a plusurilor de inventar.

Ei bine, pe noi, în cazul de față, ne interesează valoarea de aport. Aceasta trebuie să fie una evaluată. Și spuneam în răspunsul inițial că: “Spre exemplu dacă frunza este adusă ca aport într-o societate ce produce ceaiuri din plante și frunza este dintr-o plată din a cărei frunze se produc ceaiuri, atunci ar putea fi tratată ca stoc și, în acest caz utilitatea ei, valoarea ei poate fi stabilită de prețuri comparative din piață.”

Dar care sunt acele prețuri comparative din piață? Cum se pot determina? Păi, aș putea aplica modul de determinare a valorii juste și vedem că în reglementările contabile se spune așa:

“Prin valoare justă se înțelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bună voie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidentă de pe piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesioniști calificai în evaluare.
În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor si a frecventei reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesioniști în evaluare”

Adică? Cum vine asta în cazul nostru? Simplu! Pentru a cunoaște prețul de piața a frunzei, în cazul în care aceasta ar fi materie primă pentru mine, dar nu o cumpăr ci îmi intră ca aport la capital, aș putea solicita, pentru a-i stabili valoarea, o evaluare efectuata de un specialist. Atenție! Aș putea, adică nu sunt obligat, pentru că reglementarea spune că evaluarea se face  “de regulă” de către profesioniști. Însă aș putea  stabili valoarea ei și prin solicitarea de oferte de preț de la vânzători de frunze similare, dacă există așa ceva pe piață.

Daca activul cu pricina, frunza în speță, e un activ mult prea specializat, atunci valoarea ei se poate stabili prin alte metode utilizate , tot “de regulă”, de către profesioniști în evaluare.

De aceea spuneam că, în fapt, răspunsul meu conținea, e drept, mai pe scurt și partea legată de evaluare, însă nu o detalia.

Oricum, sunt curios și despre opinia dânsului legată de partea cu stelele :)

Am și o rugăminte. Aș dori să public, în viitor, eventual după ce ai examenul, povestea asta pe blogul de la SAGA Software. Sper să nu te deranjeze sau să te încurce.

Bogdan a acceptat publicarea poveștii așa că, iată, o fac publică. Zilele acestea am aflat că urmează să primească opinia profesorului despre răspunsul dat la punctul 2 și, îndată ce-l aflu, am să-l public și pe acela.

Voi aveți alte variante de răspuns? Cum ați argumenta răspunsurile date?

Oricum, felicitările mele domnului profesor. Îi obligă pe studenți să iasă din tipare, să nu gândească limitat și asta e ok.  Veți spune probabil că răspunsul nu aparține studentului ci mie. E adevărat, dar Bogdan are marele merit că înțelege de ce am dat acel răspuns, că în situații similare știe și are capacitatea de a judeca lucrurile și din altă perspectivă și, mai important, știe să explice de ce s-a răspuns așa. Pentru că e simplu să înveți pe de rost, să memorizezi un răspuns, dar e ceva mai dificil să-l explici dacă nu-l înțelegi.
Mai e de lucru pe partea asta de a învăța studenții să gândească în primul rând economic și apoi prin prisma altor filtre, al fiscalității de exemplu, dar pentru asta trebuie schimbată mentalitatea unor profesori dar și a majorității contabililor români și, nu în ultimul rând ci în primul rând, a funcționarilor din cadrul Ministerului Finanțelor, a controlului fiscal în special.

• contabilitate creativa
• opinii