Amnistie fiscală. Oare?

Citesc o știre conform căreia premierul României declară că statul vrea să amnistieze unele obligații de plată pentru PFA, contracte de drepturi de proprietate intelectuală, diurne.

Trecând peste faptul că nu este foarte clar ce dorește Guvernul să amnistieze, iată declarația premierului

Miercuri trebuie să fie în şedinţa de guvern proiectul de lege care să prevadă foarte clar că tot ceea ce este în trecut până la 1 iunie, sume pe care există procese între ANAF şi diverşi contribuabili referitoare la PFA, la drepturi de autor, CASS-ul pentru cei care nu au venituri, la acele diurne pentru şoferi, deci toate cele în care noi ne aflăm într-o mulţime de procese, avem miercuri proiectul de lege, sigur Parlamentul urmează să-l dezbată, Camera Deputaţilor este decizională, dar vrem să facem un moment T0, domnule până aici ştergem. Că a fost legislaţia bună sau rea, oamenii au cunoscut-o, n-au cunoscut-o, avem procese care ne costă mai mult decât banii pe care îi recuperăm. După care de la 1 iunie, oricine greşeşte, plăteşte.

Oameni buni, despre ce vorbim aici? Oamenii ăștia dau impresia că nu știu pe ce lume trăiesc.

Procesele despre care se vorbește sunt urmare a aplicării legii existente. A aplicării după interpretarea, folosindu-se în unele cazuri criterii interne netransparente, de către ANAF a legii existente.

Iată:

– ANAF a reconsiderat venituri din contracte de drepturi de autor, proprietate intelectuală, din venituri din activități independente în activități dependente, în ciuda faptului că normele de aplicare a codului fiscal pe art.7 spun clar că

activitățile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din Codul fiscal

Deci: avem un text de lege ce interzice reconsiderarea, dar ANAF prin inspectorii lor se face că plouă și, folosind criterii proprii, stabilește că de fapt, se poate reconsidera orice activitate.

– ANAF a stabilit contribuții sociale pentru diurnele acordate șoferilor sau altor categorii de persoane considerând că acele diurne sunt de fapt venituri de natură salarială. Iarăși pe o interpretare proprie a legii. Spre exemplu la șoferi au ca “argument”, dacă se poate numi așa, faptul că aceștia nu au un loc stabil de muncă, un sediu fix la care să-și desfășoare activitatea și, ca urmare, fiind mobili de fapt primesc salariu și nu diurne.

Eu mă întreb dacă cineva de la ANAF a cerut punctul de vedere al ITM. Că dacă te verifică ITM și vede că nu le-ai dat diurnă, o încurci. Deci – dacă le dai diurnă vine ANAF și-ți ia taxe considerând diurna ca fiind salariu, iar dacă nu le dai diurnă ci le dai salariu echivalent, vine ITM și amendează că nu le respecți dreptul la diurnă.

Pentru că, să nu uităm: codul muncii impune acordarea de indemnizații de deplasare la art.43-44 pentru salariații ce sunt detașați pentru executarea unor sarcini în afara locului său de muncă, dar locul de muncă e stabilit în contractul de muncă. Iar ANAF nu ține seama de contractele de muncă și deși nu are competențe în a aprecia și verifica legislația muncii face trimitere la codul muncii în verificările sale.

Să nu uităm că orice diurnă poate fi acordată în cuantum de 2,5 ori limita stabilită pentru instituții publice fără a fi supusă contribuțiilor sociale și impozitului pe venituri din salarii și doar suma ce depășește această limită este taxată.

Dar ce contează asta pentru ANAF? Nu contează drept dovadă procesele ce sunt acum pe rol.

Iar Guvernul ce face? În prima fază suspendă controalele. Dar nu este nevoie. De ce să suspenzi controalele ANAF? Nu asta se cere. Nu. Normal ar fi să se clarifice, în mod unitar, aplicarea legislației. Nu să stopezi controalele. După care propune o amnistiere fiscală dând de înțeles că unii nu au cunoscut legislația, alții nu au cunoscut-o, dar au făcut oricum ceea ce au făcut, iar acum decât să stăm în procese mai bine iertăm tot și de acum înainte gata, oamenii știu ce au de făcut și nu vom mai avea procese mai ales că am făcut deja o amnistie fiscală.

E o glumă tristă din păcate. Dacă legislația nu se modifică sau nu se clarifică odată pentru totdeauna modul de aplicare și ANAF, peste noapte, vine cu criterii proprii de interpretare a legii, ne întoarcem de unde am plecat. Și iarăși vom ajunge la procese.

– Presa a semnalat cazurile aberante în care pentru 2012 au apărut decizii de impunere a contribuabililor ce nu au venituri din salarii dar obțin venituri din investiții (dobânzi, dividende, etc) în cuantum ce câțiva lei anual și cărora li se stabilește CASS de câteva sute de lei pe an. Și presa reclamă abuzul ANAF sau faptul că aceștia stabilesc biruri mari în sarcina populației.

Ei bine, aici ANAF nu comite nici un abuz. Pur și simplu aplică legea. Chiar dacă e proastă, nu este logică, ANAF trebuie să o aplice așa cum este ea. Pentru că, de fapt, codul fiscal spune clar, de câțiva ani, că dacă nu ai venituri din salarii dar ai 5 lei dobândă primită de la bancă vei plăti CASS la o bază de calcul lunară echivalentă cu un salariu minim lunar. Pe de altă parte alte categorii de persoane deși au mai mult de 5 lei venituri plătesc CASS la o bază lunară egală cu 1/3 din salariul minim.

Și vorbim despre legi ce se presupune că sunt cunoscute de cei care le-au dat. Că unele nu sunt date de Guvernul actual ci de guverne anterioare, nu este o scuză dacă acum constați că vrei să amnistiezi. Au trecut deja trei ani de când e același Guvern, indiferent că numele miniștrilor s-a mai schimbat de-a lungul timpului, dar este deja ori ipocrizie când spui că vrei să amnistiezi categorii de persoane pentru fapte din trecut când, în realitate, nu persoanele au cauzat situația aceasta ci, dimpotrivă, ele sunt victime ale unei legislații incoerente, a unei aplicări abuzive din partea ANAF a legii existente.

Este ipocrizie generată de componenta puternic socială a legislației din România. Din motive electorale s-a dorit și se dorește ca și persoane ce nu cotizează la sistemul public de sănătate să beneficieze de spitalizare, ceea ce în esență nu e un lucru de condamnat. Dar asta costă și e nevoie de lărgirea bazei impozabile sau de surse noi de finanțare, ceea ce este normal. Și în loc să stabilească un sistem real de impunere în așa fel încât fiecare să cotizeze în funcție de câștigurile sale, s-a apelat la soluția ce acum generează atâtea controverse. În România nu beneficiezi de asistență medicală în funcție de cât contribui. Poți să contribui din 10 surse sau din niciuna asistența medicală e aceiași și de multe ori este o experiență groaznică, generată de lipsa medicamentelor, de mizerie în unele locuri, de indolența unor cadre medicale în altele. Din fericire sunt și medici sau asistente ce salvează acest sistem de la o decădere morală totală, medici și asistente ce în lipsa banilor tratează pacienții omenește, indiferent de nivelul lor de câștiguri, de cotizație la sistemul de sănătate.

Și după cum vedem, Guvernul,  în loc să discute despre adaptarea legislației la realitate, vorbește de o amnistie urmată de aplicarea aceleiași legislații. Care va duce iarăși la aceleași probleme, la aceleași reacții.

Ați remarcat spotul ANAF prin care se arată că prin taxele plătite de oameni se salvează vieți, beneficiază de educație și ai servicii publice? El este corect, dar oamenii nu văd asta. Oamenii văd cum banii lor se duc pe praf. Văd cum statul este atât de impotent încât la lucrări de infrastructură stă ani de zile să se gândească cu cine face un studiu de fezabilitate, că lucrări publice plătite din bani de impozite și taxe sunt făcute de mântuială și nimeni nu răspunde, că oameni plătiți din bani publici te tratează cu dispreț când de fapt ei sunt în serviciul public, văd cum funcționarii ANAF îi tratează direct ca pe niște infractori, că interpretarea legilor se face în funcție de persoane sau de interese, că legea învățământului se schimbă odată cu ministrul educației și școala devine încet, încet o simplă fabrică de hârtii și nu de competențe, că sistemul public de sănătate e subfinanțat sau și dacă e finanțat au grijă unii să folosească banii pe te miri ce și nu pe sănătate, că se achiziționează sau s-a achiziționat tehnică medicală ce nu e folosită sau stă în ploaie că mai departe de achiziție nu s-a gândit nimeni ce să facă. Asta văd oamenii. Și chiar dacă văd asta, marea majoritate a contribuabililor sunt oameni onești ce-și plătesc taxele. Arieratele sunt înregistrate în marea lor majoritate de societăți cu capital de stat. Nu de marea masă a contribuabililor ce în esență sunt onești dar din păcate sunt primii care suferă din pricina unei legislații prost făcute, tendențios aplicate de funcționari ce nu se întâlnesc cu logica decât odată pe lună în ziua de salariu.

De acea, oare de amnistie avem nevoie sau de o legislație clară, logică și care să fie aplicată corect?

• opinii