În măsura în care ne permitem

07 Mar 2014 | Diverse | 0 comentarii275 vizualizari

donotseeConform Hotnews, Guvernul, în formula sa modificată, a elaborat deja un program, nu de guvernare, ci un program cu strategia sa viitoare.

Una din componentele programului este strategia fiscal-bugetară. Ce surprinde este folosirea, în dreptul oricărei măsuri ce ar indica o oarecare relativă relaxare fiscală, a sintagmei “pe măsură ce cadrul fiscal-bugetar o va permite”.

O mai mare nehotărâre nu am văzut. Un Guvern ar trebui să fie ferm. Să-și asume clar deciziile așa cum sunt ele, mai dure sau mai laxe, mai bune sau mai rele. În domeniul fiscal, majoritatea firmelor așteaptă o politică fiscală clară, stabilă, predictibilă.

Să vedem însă ce vrea Guvernul:

Plecând de la câteva principii, guvernarea va începe construcţia unei Românii puternice, care să însemne prosperitate, bunăstare şi corectitudine

De abia acum guvernarea va începe, până acum probabil a fost încălzirea.

Și unele din principiile enumerate în program sunt:

Respectăm angajamentele asumate cu partenerii externi ai României – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială – urmărind obţinerea unei creşteri economice inclusive, distribuite echilibrat în rândul populaţiei, prin implementarea reformelor structurale care să permită creşterea competitivităţii economiei româneşti.

Adică să prospere toată lumea în mod egal. Nu prea se poate. E o formulare ce-mi aduce aminte de plata în acord global. Doi munceau și erau plătiți cinci că, na, nu prea conta câți munceau, plata era aceiași. Așa e și aici.

Aplicăm o nouă viziune pentru România: dezvoltare economică şi coeziune socială. Relansarea ia locul stagnării, fără a neglija continuarea procesului de consolidare fiscală.

Fără cuvinte. Asta înseamnă că, de fapt, stagnăm de ceva vreme. Nu e cumva în contradicție cu declarațiile anterioare, din lunile precedente?

Banii publici trebuie folosiţi eficient, avuţia naţională trebuie protejată şi declarăm război evaziunii fiscale.

Ați remarcat că se declară război evaziunii fiscale? Ei bine aceasta era combătută și până acum și, dacă mă întrebați pe mine, din ce în ce mai eficient de câțiva ani de zile, fiscul având și omeni bine pregătiți nu doar acele specimene despre care toată lumea vorbește atunci când vrea să scoată în evidență faptul că funcționarii ANAF sunt, în parte, nepregătiți sau incompetenți.

Ce mă frapează este însă altceva. Deși se face mențiunea că banii publici trebuie folosiți eficient, guvernul nu declară război și risipei banilor publici. Nu! Pentru că e mai simplu să vezi paiul din ochii altuia decât bârna din ochii tăi. Atunci când vrei să faci curat, nu e normal ca înainte de a face curat în vecini să te apuci să-ți faci curat în propria ogradă?

Astfel de atitudini duc la inducerea ideii că orice firmă e evazionistă într-o măsură mai mică sau mai mare. Că, automat, oricine își face o firmă o face cu gândul de a înșela statul, de a fura, de a nu plăti. O astfel de atitudine este una păguboasă. Și pentru mediul de afaceri și pentru guvern. Pe de o parte pentru că nu e adevărată. Într-adevăr o parte din cei care își deschid o firmă o fac și pentru așa ceva, pentru a înșela, pentru a fura, dar nu este exclusiv vina lor. O parte de vină are și statul pentru că are o legislație permisivă. Să vă dau un exemplu minor: de ce mai poate o persoană să fie asociat într-o firmă dacă anterior a fost asociat unic sau cu încă cineva în alte firme ce nu au plătit taxe, dar au intrat în faliment? Eu nu aș mai permite asta. Încet, încet, legislația se adaptează. Fiscul are, în sfârșit, criterii de evaluare a răspunderii solidare a administratorilor. Dar atragerea răspunderii e o procedură greoaie și dacă nu are finalitate e frustrant și pentru inspectorii ce lucrează la asta și pentru cei care își plătesc taxele în mod corect.

Susţinem dezvoltarea unei economii competitive, a industriei româneşti şi a unei agriculturi moderne, care să ofere românilor locuri de muncă stabile şi bine plătite.

Promovăm politici sociale sustenabile care să ofere accesul liber şi egal la educaţie şi la sănătate şi care să asigure cetăţenilor români o viaţă demnă.

Spunem oamenilor adevărul şi lucrăm împreună.

Nu promitem mai mult decât putem face. Vrem să redăm românilor speranţa şi încrederea.

Nu vom putea continua fără o reformare politică. Aceasta înseamnă o Constituţie îmbunătăţită, un Parlament legitim şi credibil.

Adică, acum, Parlamentul e mai puțin legitim? Sau ilegitim de-a dreptul? Și nu e credibil?

Iată câteva din obiectivele pe care le urmărește Guvernul la capitolul “Buget”.

Un ritm mediu anual de creştere economică de cca. 3% în perioada 2014-2016

Vom continua acordurile cu partenerii externi (Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială) şi vom respecta prevederile acestora

Gestionarea finanţelor publice va fi caracterizată prin predictibilitate, transparenţă, reguli şi proceduri clare în toate segmentele acestora, atât la nivel central, cât şi la nivel local

Nu-i așa că sună frumos: predictibilitate, transparență, reguli, proceduri clare. Acum repetați după mine: cu aceiași legislație, cu aceleași obiceiuri de până acum – NEVER. În practică predictibilitatea e așa: schimbăm regula în funcție de context și după schimbarea ei, chiar peste noapte, va deveni totul extrem de predictibil (sic!)

La capitolul finanțe – premise:

Fiscalitatea şi bugetul statului trebuie subordonate obiectivului fundamental al dezvoltării economice. Filozofia finanţelor publice trebuie pusă în acord cu principiile dezvoltării economice sănătoase, bazată pe construirea unui sector privat puternic, autonom în raport cu puterile politice, capabil să genereze prosperitate, securitate socială şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public.

Și obiective fundamentale

Un sistem european performant al finanţelor publice – eficient, transparent, previzibil, care să conducă la creşterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare, şi nu prin creşterea poverii fiscale asupra economiei

În traducere liberă: nu mărim cotele de impunere. Le lăsăm la fel. Dar mărirea bazei de impunere se poate face în mai multe feluri: eliminarea unor venituri din categoria veniturilor scutite, prin reducerea deducerilor sau facilităților sau scurtarea termenului de acordare a acestora, prin eliminarea sau limitarea deductibilității unor sume ce fac parte din baza de impunere. Și uite așa ajungem ca unele costuri, azi, să fie integral deductibile, iar de mâine dintr-o simplă schimbare de paradigmă fiscală, deși economic nu e modificat nimic, costul respectiv să nu mai fie deductibil fiscal.

Iar tema predictibilității se reia: cam a treia oară, ceea ce înseamnă că Guvernul este conștient că așa ceva este necesar

Simplificarea sistemului de taxe şi crearea predictibilităţii într-un cadru fiscal-bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat şi public

Nu am să cred asta decât dacă văd articolul 4 din codul fiscal modificat – în sensul eliminării sintagmei “de regulă” din acel articol și nu văd modificat codul fiscal cel puțin 2 ani consecutiv. Atunci, da, pot spune că încep să cred partea cu predictibilitatea. Până atunci, într-un an în care am modificări de cod fiscal peste noapte, introducerea unor impozite și taxe noi (de exemplu: impozitul pe construcții, taxa pentru exploatarea resurselor naturale, introducerea CAS la chirii sau venituri din arendă indiferent de situații) e cel puțin ciudat să folosești astfel de exprimări.

Dar ce ne facem când Guvernul insistă?

Simplificăm fiscalitatea şi sporim competitivitatea fiscală a mediului de afaceri prin:

a) reducerea generală a impozitării;
b) lărgirea bazei de impozitare;
c) simplificarea sistemului de taxe;
d) creşterea colectării veniturilor bugetare; e) reducerea evaziunii fiscale.

Vi se pare că fiscalitatea a devenit mai simplă? Luăm ultimii doi ani și constatăm că regulile fiscale s-au complicat, că evidența fiscală evident s-a complicat și ea, că au apărut și mai multe declarații, și mai multe formulate fiscale și mai multă birocrație. Și mă repet: vi se pare că asistăm la o reducere a fiscalității, la o simplificare a sistemului de impozite și taxe? Cum poți spune așa ceva, când însuși Ministerul Finanțelor spune că actualul cod fiscal trebuie rescris, că actualul e deja greu de urmărit, că sunt peste 1000 de modificări ale acestuia? Și cum poți spune că dorești reducerea generală a impozitării când doar prin introducerea unei accize suplimentare și schimbarea regulilor jocului (a modului de calcul a accizelor) peste noapte, induci efecte negative în economie, în cascadă?

Creşterea calităţii finanţelor publice, întărirea disciplinei şi a guvernanţei fiscale, precum şi reducerea deciziei discreţionare în politicile fiscale şi bugetare, în condiţiile aceloraşi reguli ale jocului pentru toţi contribuabilii

Eu știam că regulile jocului au fost la fel, pentru toți contribuabilii și până acum, codul fiscal și cel de procedură fiscală trebuind să fie aplicat, la fel, fără discriminări tuturor contribuabililor

Din seria “dacă ne vom permite” măsurile propuse sunt:

Revenirea la un nivel de TVA de 19%, pe măsură ce cadrul fiscal-bugetar o va permite.

Scutirea de impozitare, a profitului reinvestit, în utilaje şi echipamente tehnologice, în măsura în care cadrul fiscal – bugetar o va permite.

Stimularea mediului de afaceri în limite admisibile pentru stabilitatea macroeconomică, prin simplificarea procedurilor şi debirocratizarea pentru micii întreprinzători.

Analizam extinderea reducerii TVA la alte categorii de produse alimentare de la 24% la 9%. Stimulăm astfel producătorii interni şi reducem evaziunea fiscală din zona produselor alimentare.

Reducem CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori, în măsura în care cadrul fiscal – bugetar o va permite.

Păstrăm plafonul de 16% şi introducem, pe parcursul mandatului, în măsura în care cadrul fiscal-bugetar o va permite, impozitul diferenţiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale: cote de 8%, 12% şi 16%, ce vor fi stabilite pe grile de venit.

Nu e mai cinstit să spui clar: nu se poate reveni la 19% TVA? Probabil un 20-22% e un procent mai fezabil, dar nu 19%, cel puțin pe termen mediu.

Nu e mai cinstit să spui că nu poți reduce CAS pentru că sistemul e prost conceput și pentru că nu sunt suficienți cotizanți? De aceea reducerea CAS trebuie susținută de măsuri de sprijin pentru înființarea locurilor de muncă. O reducere de CAS poate duce la o colectare mai bună a sumelor datorate. Dar ce ne facem cu faptul că statul nu-și încasează banii din ograda proprie? Luați lista cu datornicii la ANAF și vedeți ce datorii au firmele cu capital de stat.

Nu am văzut publicat nicăieri vreun studiu oficial, vreo statistică oficială a MF cu privire la evoluția evaziunii fiscale din domeniul panificației ca urmare a reducerii TVA la aceste produse. Nicăieri.

Alte măsuri:

Aliniem la media europeană redevenţele încasate de stat ca urmare a concesionării activelor statului.

Reducem cheltuielile cu birocraţia şi fiscalitatea, prin desfiinţarea unor tarife, avize, autorizaţii şi prin simplificarea cadrului legislativ.

Consolidarea CEC şi EXIMBANK. Specializarea obiectului de activitate (EXIMBANK – pentru promovarea exporturilor şi stimularea dezvoltării industriale, CEC – pentru finanţarea agriculturii, a IMM-urilor, a micilor întreprinzători şi activităţilor independente)

Adoptăm o nouă lege pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care are la baza transpunerea în legislaţia românească a legii europene privind întreprinderile mici din Europa, Small Business Act (SBA).

Implementăm programarea bugetară multianuală pe proiecte şi programe, care va aduce economii importante la buget şi va creşte gradul de predictibilitate şi eficienţa cheltuielilor publice.

Adoptarea legislaţiei care să stimuleze utilizarea tranzacţiilor electronice şi reducerea semnificativă a operaţiunilor cu numerar, măsură care va avea ca efect imediat creşterea veniturilor impozabile ale contributorilor şi reducerea evaziunii fiscale.

Ultima e deja în discuție și deja a dus la apariția unor dezbateri destul de aprinse cu argumente pro și contra. Eu unul cred că e o măsură bună, dar poate duce la situații hilare sau fără aplicabilitate, dacă se menține forma propusă acum, mai ales când vine vorba de impunerea unor astfel de plăți în localitățile din mediul rural al țării unde majoritatea oamenilor sunt total pe din afară când vine vorba de plăți prin bancă, de utilizarea plăților electronice sau cu cardul. Și mai ales când vine vorba de comisioanele bancare ce, în România, au ajuns una din principalele surse de câștig ale băncilor. Bănci care, în unele cazuri, câștigă din comisioane mai mult decât ar plăti dobândă la banii plasați în acestea de către deponenți.

Așa că, dragii, mei: în măsura în care vă permiteți. plătiți-vă taxele. În măsura în care vă permiteți, priviți cât mai optimiști spre viitor și sperați că ceea ce ni se promite se va și realiza. În măsura în care vă permiteți, stați demni și veți trece peste tot ceea ce va urma, altfel circulația persoanelor și capitalului este liberă, iar lumea asta este largă.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *