Loteria bonurilor.

Mă uitam peste proiectul postat de Ministerul Finanțelor legat de loteria bonurilor fiscale. Și citeam și știrile legate de o posibilă introducere în legislație a posibilității ca un client al unei firme să poată pleca fără a plăti bunul sau serviciul cumpărat dacă nu i se eliberează bon fiscal sau să cheme ANAF sau Poliția ori Direcția Antifraudă.

Să începem cu posibilitatea de a pleca fără să plătești. Probabil pornește de la ideea că așa responsabilizează cetățeanul în a cere bonuri fiscale și obligă pe acei comercianți ce acum nu eliberează așa ceva să o facă la presiunea oamenilor ori fac clienții să meargă numai în acele magazine sau la acei prestatori ce eliberează bonuri fiscale. Probabil se așteaptă ce asta să producă efecte, dar eu am mai multe observații:

– măsura este oarecum dificil de pus în practică, pentru că vânzătorii vor cere prima dată să se facă plata efectivă și apoi vor da produsul.

– sunt locuri, mai ales la țară, unde cumpărarea “pe caiet” e o practică ce aproape a devenit regulă. Acolo, și nu numai, o astfel de posibilitate de a pleca fără bon și să fi considerat ok, poate foarte ușor să se transforme în abuz din partea cumpărătorilor.

Legat de loteria bonurilor, aveți aici o listă de întrebări și răspunsuri prezentate sub forma unui ghid legat de acest proiect, ghid elaborat de către MF.

Eu vreau să atrag atenția asupra altui aspect. Condițiile în care bonurile ce pot participa la loterie sunt clare:

a) a fost emis de un aparat de marcat electronic fiscal care funcţionează în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) sunt lizibile toate informaţiile obligatorii, aşa cum sunt prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) are valoarea totală fără subdiviziunile leului, exprimată în monedă naţională, egală cu valoarea extrasă conform art. 2 alin. (1) pct. i);
d) a fost emis în ziua extrasă conform art. 2 alin. (1) pct. ii);
e) nu are menţionat, cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal, niciun cod de înregistrare fiscală al cumpărătorului;
f) a fost emis pentru vânzarea de bunuri şi/sau prestări de servicii către persoane fizice.

Adică să fie emise de casă de marcat fiscalizată conform legii, să nu fie emise pentru firme (să nu aibă atributele unei facturi simplificate), să fie pentru bunuri și servicii cumpărate de persoane fizice, doar acestea având drept de participare la loteria bonurilor, etc.

Dar și:

– să fie lizibil. Dacă nu e lizibil, emitentul bonului poate avea probleme legate de noile prevederi legate de case de marcat, cele despre care deja am discutat

– să conțină elementele obligatorii prevăzute de OUG 28/1999. Adică inclusiv denumirea bunurilor/serviciilor cumpărate. Vă dați seama că o persoană ce primește un bon pe care scrie “NEALIMENTARE” nu poate participa la acea loterie. Și firma ce a eliberat acel bon riscă, așa cum am mai spus, o amendă.

• legislatie
• loterie bonuri