Formulare

14 Dec 2015 | Legislatie | 9 comentarii150 vizualizari

accounting3În M.Of.910/2015 a apărut ordinul 2634/2015. Acesta este ordinul ce va reglementa de la 1 ianuarie 2016 întocmirea documentelor financiar contabile utilizate în activitatea firmelor, înlocuind astfel ordinul 3512/2008. Nu pot să nu remarc faptul că ordinul acesta este adoptat de MF încă din 5 noiembrie, dar a trecut mai bine de o lună până la publicarea lui.

E o schimbare mult așteptată pentru că existau multe discrepanțe între realitatea de zi cu zi și unele din prevederile ordinului respectiv.

Să vedem pe scurt care sunt modificările aduse de acest ordin:

 

– nu mai există conținut minim obligatoriu stabilit prin norme pentru nici unul din formulare

– se stabilește faptul că acestea trebuie să conțină anumite elemente principale:

  • denumirea documentului;
  • denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmeşte documentul;
  • numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
  • menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul);
  • conţinutul operaţiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
  • datele cantitative și valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după caz;
  • numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare.
  • dacă legislația prevede explicit să se menționeze forma juridică, codul de identificare fiscală și capitalul social, se vor înscrie și acestea
  • – documentele contabile (registre, jurnale, fișe, note etc.) care servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:

  • denumirea entităţii;
  • data întocmirii documentului contabil;
  • felul, numărul şi data documentului justificativ;
  • sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
  • conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare;
  • semnătura persoanei responsabile cu întocmirea documentelor contabile.
  • – elementele enumerate la punctele precedente sunt elemente obligatorii. Restul informațiilor se pot înscrie de entități în funcție de necesitățile proprii.

– documentelor întocmite pentru achiziții de bunuri de la persoane fizice (borderou de achiziții sau carnet de comercializare – căruia iată că, în sfârșit, i se recunoaște calitatea de document) se vor recunoaște ca documente justificative numai dacă se face dovada înregistrării în gestiune a bunurilor (adică să aveți întocmit notă de recepție sau intrarea să fie consemnată în fișa de magazie)

– nu va mai fi obligatoriu un anumit număr de exemplare și nici nu se mai indică undeva unde circulă, cum, unde și cine arhivează documentele

– se stabilește însă faptul că entitățile adoptă un regim propriu de numerotare și întocmire a evidenței primare, a documentelor financiar-contabile.

– în cazul în care acestea se întocmesc cu ajutorul sistemelor informatice și nu se listează entitățile trebuie să asigure tipărirea lor pentru orice perioadă din cadrul termenului legal de păstrare a documentelor așa cum e stabilit de ordin (5 ani, 10 ani sau altă perioadă).

– se corelează termenele cu cele din legea contabilității. În special pentru balanța de verificare și pentru reconstituirea documentelor. Dacă nu știați, balanța de verificare e obligatorie la termenele de stabilire a impozitului pe profit/venit sau la data întocmirii situațiilor anuale ori a raportărilor contabile.

– în cazul în care se întocmește contract pentru arhivarea documentelor acest contract este obligatoriu să fie întocmit cu persoane autorizate conform codului de procedură fiscală (art.80)

– se elimină și de aici obligativitatea ștampilării documentelor, în concordanță cu OG 17/2015.

Mici considerații personale

Eu mă lupt de ceva timp cu niște cutume nesusținute de legislație în ceea ce privește aceste documente financiar-contabile. Două dintre ele sunt:

– raportul de gestiune

– raport de producție

Nici unul din aceste documente nu există reglementate în legislația financiar contabilă din România. Cu toate acestea organele de control ale ANAF sunt primele care solicită aceste documente și mai și amendează contribuabilii dacă nu le au. De regulă amenda este dată pe legea contabilității pe articolul 41 punctul 2 litera c unde se spune că este faptă contravențională “nerespectarea normelor emise de Ministerul finanțelor pentru întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”.

Sunt corecte sancțiunile respective? Nu, defel. De ce? Iată de ce:

Ordinul 3512/2008 nu reglementează nicăieri vreun formular numit “Raport de gestiune” sau “Raport de producție”. Luați ordinul și uitați-vă în anexa cu lista de formulare. Nu le veți găsi nicăieri. Pe cale de consecință nu veți găsi vreun cod al acestora și nici norme de întocmire: ce conține, cum și cu ce periodicitate se înscriu date în ele, cine le întocmește și în câte exemplare, etc. Prin reglementare înțeleg – să i se atribuie un cod de formular, un conținut minimal, un model, norme de completare, etc.

Există, legat de raport de gestiune, o singură mențiune în norme, mai exact la capitolul D punctul 35, dar și acolo documentul principal este altul și nu raportul de gestiune.

Legat de raport de producție – nu există nicăieri în legislația financiar contabilă vreo referință la un astfel de document. Există însă bon de predare-primire ce se poate utiliza pentru produsele finite predate la magazie.

Acum în acest ordin a dispărut cu desăvârșire și referința la raport de gestiune. Nu există nici măcar un singur cuvânt legat de acest document. Nicăieri nu veți găsi pe undeva menționat cuvântul raport urmat de sintagma “de gestiune” sau “de producție”. Nicăieri.

Ca urmare: dacă normele contabile nu reglementează nicăieri aceste documente de ce aș primi vreo amendă pentru o lipsă a lor? Ce lege, norme legale se încalcă, dacă ele nu există? E un mister la care cei de la ANAF, din experiența mea, refuză să răspundă. Pentru ei există, pentru că există. E ca și cum ai pune la îndoială divinitatea. Există și gata.

Întrebarea mea este: veți accepta în continuare să întocmiți documente nereglementate? Veți accepta să primiți vreo amendă pentru că vă lipsesc niște documente pe care legiuitorul nu le recunoaște, dar le cer organele de control pentru că ele așa știu?

V-aș ruga să remarcați și faptul că spre deosebire de normele vechi nu mai există antet la statele de salarii și nici conținut minim impus. Veți accepta solicitările una mai fantezistă decât alta a inspectorilor ITM care cer să fie cuprinsă în statul de salarii și ora la care a mâncat salariatul și numărul de la pantofi al acestuia? În ciuda faptului că există principalele elemente de stabilire a drepturilor salariale în statul de salarii prezentat? Veți mai accepta astfel de situații?

9 comentarii

  1. Raportul de gestiune nu știu la ce îi bun. Cel de producție chiar dacă nu are un format reglementat deriva din prevederea legala care cere ca orice operațiune sa fie consemnată într-un document justificativ. Adică atunci când consum materie primă și obțin produse îmi trebuie un document care sa ateste ce am consumat dar și ce am obținut prin respectivul consum, modul cum am alocat ale costuri etc. Deci chiar nereglementat are suport legislativ și necesitate practica.

    1. Aha, deci dacă fac un raport de producție ce nu e reglementat nu mai fac bon de consum și nici bon de predare? Să fim serioși. Cele două documente perfect valabile, legale, ce rost mai au atunci?

  2. Mulţumim mult de tot pentru ajutorul pe care ni-l oferiţi, cu fiecare articol în parte, pe care îl postaţi!Multă sănătate vă dorim!

    Cu stimă şi respect, un grup de utilizatori ai programului SAGA, în numele cărora am scris eu!

  3. @Cristi
    Pai bonul de consum/predare reflecta faptul ca materia prima s-a consumat, dar raportul de productie reflecta faptul ca au fost obtinute produse finite de o anumita valoare. Adica raportul de productie este pentru 345 – 711 de ex nu pentru 601 – 301. Sunt operatiuni contabile diferite care se reflecta in documente justificative diferite. Plus ca nu sunt echivalente, in productie intra si cotele de indirecte, pierderi, consum tehnologic, forta de munca etc, care nu pot fi evidentiate strict prin bonuri de consum. Deci cele doua seturi de documente se intocmesc ambele nu se exclud.

  4. Buna seara,

    OMFP 2634/2015 a abrogat OMFP 2226/2006 in baza caruia firmele aveau obligatia sa emita o decizie privind nr. primei facturi in an.
    Cum procedam in anul 2016 ?

    Multumesc
    La multi ani tuturor !

    1. Simpla abrogare a acelui ordin nu înseamnă că nu se mai face decizie. Decizia trebuie să cuprindă și restul documentelor financiar contabile. Vedeți pct.24 din normele de întocmire a documentelor financiare. De asemenea trebuie să aveți în vedere și faptul că însăși codul fiscal obligă la identificarea unică a facturii printr-un număr și/sau serie unică a acesteia.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *