Cu calm despre ANAF

Citesc zilele acestea o sumedenie de articole, unele ce blamează ANAF, unele (puține e drept) ce-l apără. Citesc stupefiat unele comentarii la aceste articole și constat că unele sunt evident sofisme, mesaje scrise și reluate pentru a induce o idee, unele sunt pur și simplu prostii, unele sunt postate de oameni ce nu au noțiuni minime despre ce înseamnă lucrul cu numerar, case de marcat, ce nu au idee despre legislația în domeniu, dar au păreri pe care și le exprimă agresiv și au pretenția că sunt foarte bine informați.

Să privim cu puțin calm toată această isterie din aceste zile și pornind de la legislația actuală să încercăm să facem o mică analiză.

Pentru început aș dori să fiu foarte bine înțeles:

– ANAF este îndreptățit să facă controale inopinate la firme. Nu este îndreptățit să facă abuzuri. Abuzul este abuz, indiferent de cine e comis.
– serviciul antifraudă este îndreptățit să suspende activitatea oricărei firme ce încalcă legislația și pentru a cărei încălcare există sancțiunea complementară de suspendare a activității. Că legislația e proastă în acest domeniu și e ruptă de realitate e o altă discuție, dar legal așa cum este legea formulată acum măsura suspendării activității este o sancțiune complementară ce trebuie aplicată de ANAF.
– este obligația firmelor să respecte legislația specifică, chiar dacă ea nu este completă sau corelată cu alte acte și trebuie să o aplice, atunci când există dubii referitoare la aplicarea ei, într-o manieră ce le permite demonstrarea bunei credințe și lipsa oricărei intenții de evaziune fiscală
– o firmă de comerț cu amănuntul, de alimentație publică, nu are nici o scuză legată de eliberarea bonurilor fiscale, nu au nici o scuză legată de plata TVA sau a impozitului și contribuțiilor sociale pentru salarii, pentru că în acest tip de activitate banii se încasează pe loc în peste 98% din cazuri.

Pentru început – întrucât multe persoane aruncă cu acuzații de evaziune fiscală sau fac aprecieri în legătură cu aceasta, să vedem care sunt faptele de evaziune fiscală pedepsite prin lege (Legea 241/2005) în România. Evaziunea fiscală este atunci când se produc faptele de mai jos

Art. 9. Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.

După cum se vede – scopul efectuării faptelor trebuie să fie de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. De altfel primele 5 fapte sunt fapte evidente de diminuare a bazei impozabile și implicit de reducere a impozitelor și taxelor datorate.

Fapt: ANAF a demarat acțiuni de control în luna martie pentru respectarea legislației cu privire la utilizarea caselor de marcat
Dacă acest fapt a mirat pe cineva înseamnă că nu a avut habar de legislație. Era evident că se va întâmpla asta. Din martie a intrat în vigoare posibilitatea de a sancționa firmele în modul în care s-a și întâmplat.

Fapt:ANAF a dispus suspendarea activității unor firme. În presă, în media în general, au apărut știrile ce arătau că ANAF a suspendat activitatea firmelor pentru motive cum ar fi:

– ne-eliberare de bonuri fiscale
– plus de numerar
– minus de numerar
Pentru ne-eliberare de bonuri fiscale și eu aș închide firma. O astfel de firmă face concurență neloială celor care eliberează bon pentru orice livrare de bunuri pe care o fac.

Dar, pentru că aici există un mare DAR…ne-eliberarea de bonuri trebuie demonstrată, dovedită. Și nu orice plus de numerar e ne-eliberare de bonuri. Pentru asta e nevoie de ceva mai mult decât un calcul matematic. Spre exemplu dacă o firmă are emise 120 de bonuri la ora 13 și inspectorii ANAF găsesc 3 lei neînregistrați nu înseamnă neapărat că nu a emis bon pe cei 3 lei. Dar dacă o firmă are 1000 lei în sertar și 5 bonuri emise pe 10 lei, atunci mai mult decât probabil are marfă vândută pentru care nu a emis bonuri (dar nu neapărat). În oricare din cazuri documentarea se poate face și altfel decât prin numărarea banilor și constatarea unui plus/minus. Ori dacă nu se dorește asta atunci legislația ar trebui (așa cum deja înțeleg că se discută) să prevadă anumite praguri valorice pentru plusuri de numerar, căci la minus ar fi o aberație să legiferezi un prag.

Plus de numerar

Ei bine aici avem de discutat. Plusul de numerar poate proveni din mai multe cauze, cum ar fi:
1. ne-eliberare de bon fiscal – aici ajungem la prima cauză
2. erori umane – un casier eliberează rest eronat
3. clientul lasă așa numitul bacșiș.
4. se aduc sume din contul societății la punctul de lucru, dar nu se întocmesc documente justificative.

Plusul de numerar, este foarte des întâlnit în alimentație publică. Era logic ca cei de la ANAF să înceapă de acolo în mod special. Este și sectorul în care alături de unități de cazare, statistic, se vorbește cel mai mult de lipsa fiscalizării. Dar e și locul în care plusul de numerar nu e generat întotdeauna de ne-eliberarea de bonuri. E generat de acel bacșiș, tips, spuneți-i cum doriți. Acel bacșiș l-am întâlnit și în străinătate. Și acolo se lasă câte ceva. Pe unde am umblat eu, se lăsa. Și lăsau toți clienții, unii mai mult, alții mai puțini, dar lăsau cam toți. Și nu am văzut vreun restaurant închis din cauza asta. Am văzut unitate închisă, pe loc, pentru faptul că a ieșit clientul fără bon, chiar dacă bonul era pe tejghea când au intrat cei de la fisc. Dar pentru bacșiș, la restaurant, nu am văzut să fie vreo problemă. Cei din domeniu cer demult legalizarea sau cel puțin reglementarea acestor sume ce sunt o realitate, de care iată că nu se ține seama în legislație.

Dacă plusul de numerar e generat de acel bacșiș, teoretic s-ar putea discuta despre o eventuală evaziune, dar este ea făcută de firmă? Impune ea clienților săi plata cu 10-15% mai mult față de notă? Nu. Așadar e o plată voluntară făcută de clienți. Firma își înregistrează veniturile sale real, corect. Lipsa unei reglementări face ca firma să nu poată înregistra acele sume. Ele de altfel sunt date de clienți în beneficiul direct al ospătarilor, a celor ce-i servesc și nu pentru a intra în conturile firmei. Să lăsăm sofismele la o parte și ipocrizia ce caracterizează zilele astea foarte multe persoane: câți dintre voi au lăsat bacșiș și au zis că-l lasă pentru SC XULESCUL IMPORT EXPORT RESTAURANT SRL? Niciunul. Câți au zis că-l lasă băiatului sau fetei ăsteia amabile ce n e-a servit? Marea majoritate.

Plusul de numerar generat de eroarea umană este iarăși posibil. Fie se eliberează rest eronat, fie se încasează numerar și în casa de marcat se operează altceva decât încasare cu numerar. În niciunul din cazuri nu putem vorbi de evaziune fiscală, de o ascundere a veniturilor sau despre o diminuare a bazei de impunere.

Aducerea de sume la punctul de lucru e posibilă în unele situații, dar acestea sunt relativ rare. Dar în acest caz e nevoie de documente justificative ce să arate de ce există acele sume acolo.

Lipsa de numerar

A acuza o firmă de evaziune atunci când are marcat în casă o sumă și banii în numerar sunt mai puțini, e o absurditate. Lipsa de numerar e posibilă dacă operatorul casei nu marchează în casă ieșirea de numerar. Orice intrare/ieșire de numerar se marchează în casă. Dacă numerarul ieșit este provenit din vânzări e suficient să fie marcată ieșirea lui din casă, nu e nevoie de întocmire de documente justificative. Cu toate astea ANAF a suspendat activitatea pentru neîntocmire de documente justificative. Aici, într-o astfel de situație vorbim de un abuz de drept pornit de la legislație. Legislația permite pentru o astfel de faptă “neîntocmire de documente justificative pentru sume ieșite, altele decât din vânzări sau sume de serviciu” fie ca firma să fie amendată, fie să fie amendată și să i se suspende activitatea, Iar ANAF a optat, fără niște criterii clare, să dea amendă și să suspende activitatea, dar putea la fel de bine doar să dea amendă.

Pe de altă parte am auzit, citit, argumente uluitoare. Că, în fapt, cu banii lipsă, firma ar cumpăra marfă și ar vinde-o ulterior fără să fiscalizeze. Asta e demn de poveștile lui Creangă. Dacă nu scria povestea drobului de sare, probabil s-ar fi scris acum. E ca și cum ai spune că cine își cumpără mașină sau face școala de șoferi are intenția, în viitor, să accidenteze pe cineva sau să facă taximetrie.

Lipsa de numerar nu se încadrează defel în definiția evaziunii fiscale. Pentru cei care nu înțeleg – lipsa de numerar nu înseamnă ascunderea veniturilor. Acestea au fost înregistrate deja. Lipsa de numerar este exact ce-i spune numele – o lipsa. Poate a furat casierul.

Imperfecțiunile legii sunt clare. Sunt evidente. Se vede că legea e făcută cu gândul doar la anumite aspecte. Și nu ține seama de unele realități. Unele, cum ar fi bacșișul sau eroarea umană le-am arătat anterior.

Dar vă mai dau un exemplu: legea nu face distincție între cei care vând bunuri către populație sau prestează servicii acesteia. Și cere tuturor să procedeze la fel și-i sancționează la fel. Teoretic e corect, dar doar teoretic., Și uite exemplul perfect: un PFA ce face comerț și care e impus la normă de venit – nu are casierie. Nu are angajați. Legal nu are obligații contabile. Dacă vine un control la acesta și constată că eliberează bonuri pentru ceea ce vinde dar față de casa de marcat are plus de inventar, în condițiile în care nu este obligat să conducă evidență contabilă sau să întocmească documente justificative, de ce ar fi amendat sau închis de ANAF? Dacă ia banii din vânzări, ce documente ar trebui să întocmească, presupunând că e conștiincios și ar vrea să întocmească? Dispoziție de plată/încasare către casierie? De ce? Că nu are casierie? Și ce încasează sunt banii lui.

Și mai am exemple de acest gen. Vedeți comentariile de la articolul cu case de marcat și vă convingeți. Legea e prost făcută. Mă tem că modificarea ei va fi la fel. Văd că se discută despre reintroducerea registrului cu banii personali, dar cei de la ANAF îl cereau și până acum deși nu mai era reglementat de câțiva ani buni.

• opinii